In primavara anului 1999 cand a randuit Bunul Dumnezeu sa venim in Moroeni cu scopul nobil de a infiinta un Schit Monahal am simtit ca suntem adusi de o forta supranaturala. De ce? In ce fel? Deoarece exista o dorinta arzanda pentru demararea acestui edificiu duhovnicesc desi situatia pecuniara este nula.

          Cand am dat de veste in tara pe cale orala de gandurile marete pe care vrem sa le materializam eficient, in scopul mantuirii atat a sufletelor obstei calugaresti cat si a tuturor celor care bat la portile vesniciei indata s-au adunat 18 crestini din Moldova, care evident au lucrat gratuit, crescand astfel curajul pentru a incepe constructia.

          Doresc sa se inteleaga din capul locului ca desi vorbesc mult de ziduri materiale, totusi acestea sunt pe plan secund primand partea duhovniceasca. De aceea prefer o Bisericuta acoperita cu stuf, dar credinta celor care intra si se roaga in ea sa fie de mare pret decat lacas plin cu aur, iar credinta sa fie calduta sau rece.

          De ce, insa, ne straduim ca sa impodobim ca pe o mireasa Sfanta Biserica? Tocmai pentru ca trebuie sa dovedim ca nu suntem lenesi sau nemultumitori fata de Pronia dumnezeiasca. Oricine poate observa cat de atragatoare, cat de primitoare este Maica noastra - Biserica lui Dumnezeu, desi nu are comori de aur si argint. Podoabele, nestematele ei, cele mai de pret, sunt crestinii care frecventeaza sfintele slujbe zilnice facute spre slava lui Dumnezeu. Aici, cine are inima curata, cine vine cu gand inaltator, nobil pentru a-L lauda pe Dumnezeu in psalmi si in cantari bisericesti, simte o liniste sufleteasca deplina, o pace interioara pe care Domnul Dumnezeul nostru a daruit-o neamului omenesc cand se inalta la cer zicand catre Sfintii Sai Ucenici, dar si catre noi toti: "Pacea mea o las voua".

          Schitul nostru se dovedeste a fi ca o oaza linistitoare in desert, in pustiul duhovnicesc (lipsa faptelor placute lui Dumnezeu) indemnandu-va la acelasi sfat prietenesc pe care il adresa odinioara Mantuitorul sufletelor noastre: "Veniti toti cei osteniti si impovarati care Mine si Eu va voi odihni pe voi".

          Daca picatura cu picatura au alcatuit oceane si mari sunt convins ca putin cate putin, orice contributie adusa la construirea Schitului, va ajuta enorm de mult pentru finalizarea lucrarilor.

          Actualmente Biserica mare nu am inceput-o tocmai datorita lipsei de fonduri pecuniare, dar rugaciunile care se fac in Bisericuta noastra din lemn cred ca sunt semintele ce vor odrasli Maretul Lacas Sfant.

          Zona pitoreasca de la poalele Muntelui Bucegi, unde este instalat Schitul, atrage pe toti cei care au ganduri nobile, care vor sa se odihneasca sufleteste, care vor sa se imprieteneasca cu Dumnezeu.

          Tinand cont de faptul ca Domnul Hristos ii fericeste pe cei care isi lucreaza ogorul sufletesc si nu-l lasa nici o clipa in paragina ma indeamna cugetul sa-i felicit pe toti cei care fac pelerinaj la manastiri, care isi aleg duhovnici buni carora sa se destainuie si sa-si descarce desaga cu pacate.

          Bunul Dumnezeu sa aiba in paza pe toti care isi innobileaza sufletul cu rugaciunea, milostenia, smerenia, binefacerile si toate celelalte virtuti care constituie "chipul si asemanarea lui Dumnezeu in om".

          Daca o floare este inmiresmata si frumos colorata, un buchet de flori este mult mai incantator, daca o lumanare face lumina ca sa putem pasi prin intuneric, un manunchi de lumanari aprinse fac mult mai multa lumina. Tot asa frumos si placut lui Dumnezeu este a se ruga omul in camaruta inimii lui, insa Mantuitorul Hristos spune: "unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo voi fi si Eu in mijlocul lor".

          De aceea cati vor pasi pragul Schitului Sf. Ioan Iacob Romanul vor avea parte de bucurii duhovnicesti si mangaieri divine, iar noi toti se cuvine sa daruim dupa micimea noastra, dupa puterile noastre slava, cinste si inchinaciune Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin

revenire